9 iunie 1848: Proclamația de la Islaz, ziua în care a început revoluția pașoptistă

Sunt date în calendar care par banale până le privești mai atent. 9 iunie este una dintre ele. În urmă cu mai bine de 175 de ani, într-un sat aproape uitat de pe malul Dunării, se citea cu voce tare un text care avea să zguduie Țara Românească. Iar astăzi, dacă vrei, poți merge chiar tu pe urmele acelei zile.

Ce s-a întâmplat pe 9 iunie 1848

La 9 iunie 1848 (21 iunie pe stil nou), în localitatea Islaz — pe atunci în județul Romanați, astăzi în județul Teleorman — Ion Heliade Rădulescu a citit în fața unei mari adunări populare un document care avea să intre în istorie sub numele de Proclamația de la Islaz. Era programul revoluției pașoptiste din Țara Românească.

Locul nu a fost ales la întâmplare. Islazul era un mic port dunărean cu oarecare însemnătate comercială, dar — spre deosebire de Turnu Măgurele, Giurgiu sau Calafat — nu se afla sub controlul direct al turcilor. Nicolae Bălcescu a ales special acest loc pentru declanșarea revoluției, pentru că atât comandantul companiei de dorobanți care păzea portul și frontiera (căpitanul Nicolae Pleșoianu), cât și șeful administrației locale erau de partea revoluționarilor.

Alături de Heliade și Bălcescu, la mișcare au luat parte nume care aveau să rămână în manualele de istorie: preotul Radu Șapcă, generalul Gheorghe Magheru și Christian Tell, cel care, alături de Heliade, a proclamat documentul în fața mulțimii.

Un program revoluționar în 21 de puncte

Proclamația de la Islaz nu a fost un simplu manifest. A avut forma și valoarea unui veritabil act constituțional, fiind considerată de mulți istorici drept una dintre primele constituții moderne ale spațiului românesc. Inspirată din spiritul Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789, ea cuprindea 21 de articole.

Printre cele mai importante revendicări se numărau:

• independența administrativă și legislativă a poporului român, fără amestec din afară;
• egalitatea drepturilor politice;
• o adunare generală compusă din reprezentanți ai tuturor stărilor societății;
• un domn responsabil, ales pe cinci ani;
• libertatea tiparului și desființarea cenzurii;
• desființarea rangurilor boierești;
• eliberarea robilor;
• emanciparea clăcașilor (abolirea iobăgiei);
• instrucție egală pentru toți românii, fără deosebire.

Multe dintre aceste cereri au fost puse imediat în practică — libertatea presei, garda națională, eliberarea robilor. Altele, precum rezolvarea problemei țărănești și convocarea unei adunări constituante, aveau să rămână mărul discordiei până la oprirea revoluției prin intervenția străină.

De la Islaz la București în doar două zile

Vestea s-a răspândit cu o viteză uimitoare pentru acea epocă. După adunarea de la Islaz, participanții au pornit prin Caracal spre Craiova, unde populația a depus jurământ pe programul revoluționar. La 11 iunie 1848, insurecția izbucnea și la București: orășenii și țăranii din împrejurimi au asaltat palatul domnesc, iar domnitorul Gheorghe Bibescu, sub presiunea maselor, a fost nevoit să accepte termenii proclamației și să recunoască guvernul revoluționar provizoriu. La scurt timp avea să abdice.

Pe urmele revoluției pașoptiste, astăzi

Frumusețea istoriei este că o poți atinge. Locurile revoluției de la 1848 nu sunt simple coordonate pe hartă — sunt destinații reale, pe care le poți vizita într-un weekend.

Islaz, județul Teleorman. Satul de pe malul Dunării, acolo unde totul a început, păstrează memoria momentului. Zona Luncii Dunării din sudul Teleormanului este un colț liniștit, potrivit pentru cei care caută natură, pescuit și un ritm de viață domol, departe de aglomerație.

Câmpia Libertății, la Blaj. Deși proclamația de la Islaz aparține Țării Românești, anul revoluționar 1848 a cuprins întreg spațiul românesc. La Blaj, în Transilvania, zeci de mii de oameni s-au adunat pe Câmpia Libertății. Orașul merită vizitat oricum, pentru centrul său istoric și pentru rolul de „mică Romă” a culturii românești.

București. Capitala, locul unde revoluția a culminat în iunie 1848, păstrează urme ale acelei epoci în centrul vechi, în clădirile de secol XIX și în memoria locurilor unde s-au adunat mulțimile.

Iar dacă plănuiești o astfel de călătorie pe firul istoriei — fie spre sudul Dunării, fie spre Transilvania — pe AI-Cazare.ro găsești cazări direct de la proprietari, fără comision și cu prețuri corecte. Pentru că o lecție de istorie se ține cel mai bine acolo unde s-a scris ea.

O zi obișnuită de iunie, cu peste 175 de ani în urmă, a pus prima cărămidă la România modernă. Merită să ne-o amintim — și, dacă putem, să-i călcăm pe urme.