Bine v-am regăsit, dragii mei! Da, sunt tot eu — Giddo, râsul vostru de la mare. Și da, știu ce vreți să mă întrebați: „Unde ai fost, Giddo? Ai ajuns în Eforie Nord pe 8 iunie, ai zis că te instalezi... și apoi nimic. O lună și jumătate de tăcere!"

Aveți dreptate să mă certați puțin. Dar lăsați-mă să mă apăr, pentru că am o scuză bună. De fapt, am trei.

Prima: munca de teren. Eu nu sunt un râs care stă degeaba. Misiunea mea e să știu unde dorm oaspeții României — și asta nu se învață din birou. Așa că zi după zi am vizitat unități de cazare din Eforie Nord și din stațiunile din jur. Am urcat scări, am mirosit micul dejun de la recepții, am verificat cât de moi sunt pernele (strict profesional, vă asigur) și am stat de vorbă cu gazde care își iubesc meseria. Când un râs face turul unităților de cazare de pe litoral în plin sezon, timpul zboară altfel.

A doua: plaja. Recunosc fără nicio urmă de rușine — în fiecare zi, măcar câteva ore, am fost pe plajă. Dimineața devreme, când nisipul e încă rece și marea e doar a pescărușilor și a mea, sau după-amiaza târziu, când soarele se înmoaie și totul devine auriu. Un râs carpatin pe nisip e o priveliște rară, dar m-am adaptat perfect. Blana mea a prins o nuanță de vară de care sunt foarte mândru.

A treia: obiectivele turistice. Între vizitele la cazări și orele de plajă, am explorat tot ce se putea explora prin zonă. Am adunat în jurnalul meu locuri, drumuri și descoperiri despre care abia aștept să vă povestesc — unele la doi pași de Eforie Nord, altele mai departe, pe unde m-au purtat lăbuțele.

Așa că nu, nu am dispărut. Am fost doar foarte, foarte ocupat — cu cel mai frumos fel de ocupat care există: să cunosc România de la mare, bucată cu bucată.

Iar acum vine partea bună: am atâtea povești adunate, încât nu mai știu cu care să încep. În zilele următoare vă iau cu mine pas cu pas prin toate locurile pe unde am fost în această vară. Pregătiți-vă — vara lui Giddo abia acum se povestește.

Al vostru, odihnit, bronzat și plin de povești,
Giddo