Trebuie să vă mărturisesc ceva: până zilele astea, eu nu ieșisem niciodată din România. Un râs carpatin ca mine cunoaște fiecare brad din Carpați și fiecare val de pe litoral, dar dincolo de graniță — niciodată. Și totuși, după zilele frumoase petrecute pe litoralul nostru, m-am gândit: oare cum o fi marea ceva mai la sud? Așa că mi-am luat inima în dinți, rucsacul pe umăr, și am pornit spre Bulgaria.

Emoția primei treceri de graniță

N-o să vă mint: aveam emoții. Când am trecut granița, inima îmi bătea ca la prima drumeție pe creastă. Totul părea puțin altfel — literele de pe table, vocile, aerul. Dar marea, marea era aceeași, albastră și nesfârșită, și asta m-a liniștit imediat. Am mers spre sud până am ajuns la Varna, un oraș mare și vesel la malul Mării Negre.

Un loc unde să-mi încarc bateriile

M-am cazat la Hotel Detelina, în Varna, unde am hotărât să rămân două zile. După atâtea drumuri, un râs are nevoie și de odihnă — să-și încarce bateriile, cum se spune. M-au primit cu căldură, iar eu le-am mulțumit frumos. Mi-am lăsat rucsacul jos, am respirat adânc și mi-am zis că merit și eu un mic răgaz înainte de a porni din nou.

Cu gândul tot acasă

Chiar dacă sunt pentru prima oară peste graniță și totul e nou și interesant, vă spun cinstit: gândul îmi zboară mereu acasă. La Carpații mei, la satele noastre, la marea românească. Bulgaria m-a primit frumos, și abia aștept să explorez Varna mâine — dar România rămâne destinația mea de suflet. Aici mi-am promis să mă întorc curând, cu și mai multe povești.

Mâine pornesc să descopăr Varna — obiective, plaje, colțuri ascunse — și vă iau și pe voi cu mine, ca de obicei. Iar peste câteva zile, de Ziua Copilului, mă întorc acasă, în Constanța, unde mă așteaptă ceva tare special. Dar despre asta, mai încolo. Acum, mă odihnesc. Vă îmbrățișează Giddo, primul râs carpatin care a văzut marea și din altă țară!