Ieri mi-am cumpărat un costum de baie. Unul vesel, cu palmieri și apusuri pe el — fiindcă, mi-am zis, dacă tot am ajuns la mare, măcar să arăt ca un râs aflat în vacanță. L-am pliat cu grijă în rucsac, abia așteptând dimineața. Iar dimineața a venit cu cer senin și cu un singur gând în capul meu: plaja.

Am luat-o spre Mamaia. Și când am pășit pe nisip, am înțeles de ce vorbește toată lumea despre el: e fin, auriu și cald, ca o pătură întinsă între oraș și mare. Umbrelele de stuf își aruncau umbra rotundă peste șezlonguri, iar marea, turcoaz și limpede, sclipea până departe. Mi-am scos șapca pentru o clipă, am respirat adânc și am pornit spre apă.

Mare, nisip și nicio grijă

Prima atingere a valului a fost rece, apoi numai bună. Am intrat până la genunchi, apoi mai adânc, și am rămas acolo, legănat de mișcarea mării. Pentru un râs crescut printre brazi și stânci, apa sărată e o minune mereu nouă. Am sărit peste valuri, am scos limba la un pescăruș obraznic și m-am întins apoi pe nisip, cu labele sub cap, doar ca să ascult marea.

Mamaia are din toate: plajă lată cât vezi cu ochii, locuri de stat la umbră, terase și forfotă veselă, dar și colțuri în care se aude doar valul. Mi-am promis că revin și mâine, fie și pentru o oră.

Dacă plănuiești și tu o zi ca asta, alege-ți un loc aproape de plajă, ca să ajungi la mare în papuci, nu cu mașina. Caută cazare în Mamaia și ia-ți un costum de baie pe placul tău — restul vine de la sine.

Eu, unul, m-am întors la cazare obosit și fericit. Iar diseară îmi pregătesc harta: mâine nu mai stau la plajă, ci pornesc să descopăr câteva obiective. Vă iau cu mine.