Sunt zile când drumul te poartă spre locuri noi, și zile când te cheamă înapoi unde ți-a fost bine. Azi a fost a doua. Mi-am luat rucsacul, mi-am pus șapca pe urechi și am pornit mai spre sud pe litoral, înapoi în Eforie Nord. Pentru cei care mă urmăresc de la început: da, e locul unde am poposit cândva, la începutul aventurii mele pe litoral, și de care mi-a rămas o amintire tare dragă.

Întoarcerea într-un loc cunoscut

E ceva special să te întorci undeva unde ți-a fost bine. Recunoști colțurile, îți amintești mirosurile, parcă te primește mai cald. Eforie Nord m-a întâmpinat exact cum mi-l aminteam: stațiune cuminte și primitoare, cu plajă bună, cu pensiuni și vile cochete, cu un aer de vacanță liniștită care mie, ca râs hoinar, îmi place tare mult. Nu e gălăgia din marile stațiuni — e altceva, mai cald, mai de familie.

Mi-am tras sufletul și m-am reinstalat

Nu m-am grăbit deloc. Mi-am lăsat rucsacul jos, m-am plimbat agale pe străzile stațiunii și m-am bucurat că sunt din nou aici. Am tras în piept aerul de mare amestecat cu cel al Lacului Techirghiol din apropiere — locul ăla cu nămol despre care lumea spune că face minuni. M-am așezat pe o bancă, am privit marea și mi-am zis: „Da, m-am întors cu drag."

Ce mă așteaptă aici

Eforie Nord are multe de oferit, și de data asta vreau să le descopăr pe îndelete. Plaja, faleza, Lacul Techirghiol, pensiunile primitoare unde gazdele te tratează ca pe un prieten. Simt că zilele care vin o să fie pline de povești frumoase, exact cum îmi place mie.

Așa că rămâneți aproape — de aici, din Eforie Nord, o să vă duc cu mine prin tot ce are mai frumos locul ăsta. Un râs s-a întors acasă, la mare, și abia așteaptă să vă arate de ce merită să-i calci pragul. Pe curând, cu prima poveste din noua mea oprire! Al vostru, Giddo.